Intrucat am prmit suficiente semnale despre perceptia generala cu privire la Legea 192/2006 privind medierea, perceptie alimentata artificial de catre unii dintre mediatori, consider ca este necesar a oferi cititorilor acestui blog unele informatii despre aceasta lege, mai ales cu privire la interferenta ei cu sistemul de justitie odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila si a modificarilor Legii medierii cu privire la inadmisibilitati.

 

Se observa in ultimul timp o tendinta a mediatorilor de a eluda urmatoarele prevederi: art. 2 alin (1^4 ) "Serviciile prestate conform dispozitiilor alin. (1) si (1^1) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita"

Serviciile despre care face vorbire legea, cele de la alin 1 si alin 1^1, sunt urmatoarele:

" Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.

(1^1) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei"

Extragand din textul legal, mai pe scurt, serviciile care ar trebui sa fie gratuite sunt:

- redactarea si expedierea invitatiei la sedinta de informare;

- sedinta de informare propriu-zisa;

- redactarea si eliberarea certificatului de informare;

- redactarea si eliberarea procesului verbal cu privire la refuzul de participare sau lipsa raspunsului la invitatia de a participa la sedinta de informare;

In conditiile in care SINGURUL lucru OBLIGATORIU pentru parti este PARTICIPAREA LA SEDINTA DE INFORMARE si NU demararea medierii insesi, unii mediatori speculeaza lipsa de rigurozitate sau neatentie a unor justitiabili incheind cu acestia fie contracte de "pregatire mediere" fie "contracte de mediere pentru o singura sedinta", percepand onorarii intre 100 si 200 RON pentru aceasta activitate, eliberand apoi un proces-verbal de mediere, si NU un certificat de informare sau proces-verbal cu privire la refuzul partilor de a media sau al paratului de a participa (din nou acte juridice diferite).

Cu privire la acest aspect trebuie subliniate niste diferente de nuanta dar pe care le consider definitorii pentru scopul avut in vedere de legiuitor in momentul in care a reglementat gratuitatea procedurii sedintei de informare. Desi mediatorii ar putea argumenta ca fac parte dintr-o profesie liberala iar o asemenea gratuitate ar impiedica desfasurarea activitatii pe baze economice, respectiv ale producerii de profit, trebuie avut in vedere ca scopul legiuitorului nu a fost acela de a rapi mediatorilor (oricat de mult ar fi "studiat" in cursurile de o mie de euro pentru o saptamana)  posibilitatea de a face profit, ci de a crea o potentiala premisa a degrevarii instantelor de judecata de litigii care ar putea fi rezolvate pe cale amiabila.

Avand in vedere imaginea generala si scopul enuntat anterior, se poate argumenta ca in lipsa reglementarii obligativitatii participarii la sedinta de informare putini ar fi fost clientii voluntari ai unor astfel de stabilimente. Continuand argumentatia in acest sens, se poate considera ca legiferarea acelei obligativitati ar fi introdus in birourile mediatorilor o intreaga piata de potentiali clienti.

Spun potentiali deoarece consider ca mediatorii, in neobosita lupta pentru profit(dealtfel a noastra, a tuturor, de la muncitor necalificat la Presedinte) si amortizare a costurilor cursurilor "intensive", ar fi trebuit sa aplice legea in spiritul si litera sa, lasand la aprecierea persoanelor care participa la o sedinta de informare cu adevarat gratuita daca doresc sau nu sa medieze litigiul lor si sa achite un onorariu pentru acest serviciu.

Da, o asemenea abordare ar fi creat poate ideea de profesie care se respecta si care poate fi respectata cel putin pentru onoarea de a nu incerca sa stoarca acea suta de lei doar pentru ca "este OBLIGATORIU sa treci pe la mediator inainte sa demarezi un litigiu". Or, cuvantul "onoare" nu se regaseste insa in Legea 192/2006 si cu totii stim ca daca legea nu o prevede, e permis sa nu o avem, Doamne-fereste sa o si afisam! Nu se gaseste la supermarket, se dobandeste, in ani de educatie, de pregatire si experienta.

Am vorbit despre alimentarea acestei conceptii gresite. Iata exemple din Constanta si nu numai:

1.Site-ul Centrului de mediere Dobrogea titreaza: "Cererile de chemare in judecata vor fi respinse incepand de la 1 august, in cazul neparticiparii la sedinta de mediere ." Corect din punct de vedere legal ar fi sunat asa : "in cazul neparticiparii la sedinta de INFORMARE privind medierea". Dar nu suna asa, pentru ca sedinta de informare este GRATUITA iar sedinta de mediere, nu.

2. Pe site-ul Consiliului de mediere , forul diriguitor al acestei profesii, "Ghidul realizarii procedurii de informare" arata ca mediatorul nu va solicita onorariu decat daca partile se prezinta impreuna!!!! In rest, onorariu! NU, sedinta de informare este IN TOTALITATE gratuita!

3. Pe site-ul ziarului Cuget Liber, in articolul "Vreţi să vă daţi în judecată vecinul? Se schimbă regulile la instanţă!" mediatorul Simona Tocitu afirma: „Întreaga procedură de informare, în care mediatorul le prezintă părţilor în ce constă medierea, care sunt avantajele, este gratuită. Doar dacă una dintre părţi nu vine la infor-mare, se plăteşte contravaloarea invitaţiei." - NU, sedinta de informare este IN TOTALITATE gratuita!

Exemplele de DEZINFORMARE pot continua.

ESTE OBLIGATORIU SA TRECI PE LA MEDIATOR INAINTE DE A DEMARA UN LITIGIU - FALS!

In 28 iunie 2013, asa cum am scris anterior, a fost introdus in legea medierii urmatorul articol : art 2 (1^3) "Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris".

In concluzie, va rog pe cei ce cititi aceste randuri, sa retineti urmatoarele concluzii:

- NU medierea este obligatorie ci SEDINTA DE INFORMARE, doua notiuni diferite;

- NU DOAR mediatorul poate realiza procedura de informare privind medierea, ci si avocatul, notarul, procurorul, consilierul juridic si DA, chiar si JUDECATORUL, dar despre asta voi scrie separat in curand

- procedura sedintei de informare cu tot ce implica ea este si trebuie sa fie esentialmente GRATUITA;

Autor: Avocat Emil Mihail Tatu