Am aratat intrun articol precedent faptul ca timbrul de mediu recent intrat in vigoare nu este conform cu "legislatia" europeana la care se face referire in preambulul Ordonantei 9/2013. Am folosit ghilimelele deoarece comunicarile Comisiei Europene nu pot fi considerate legislatie.

Actele cu caracter normativ emise de institutiile Uniunii Europene în procesul exercitarii competentelor care le sunt atribuite prin Tratat alcatuiesc legislatia secundara, cel de-al doilea izvor important al ordinii juridice institutionale comunitare.

 

Legislatia primara atribuie rolul de a emite acte comunitare triunghiului decizional format din Parlamentul European, Consiliul U.E. si Comisia Europeana. În exercitarea atributiilor conferite prin Tratate de catre statele membre ale U.E., acestea au competenta de a adopta mai multe tipuri de acte juridice, care au efecte juridice diferite si sunt specifice ansamblului original pe care îl reprezinta Uniunea Europeana.

În timp s-a cristalizat o anumita ierarhie a actelor comunitare de drept derivat, potrivit careia doar regulamentele, directivele si deciziile au forta juridica obligatorie, în timp ce recomandarile si avizele sunt facultative.

 

Alaturi de actele comunitare precizate în articolul 249 T.C.E., exista o serie de acte derivate numite „atipice”, deoarece nu apar în clasificarea facuta de articolul mentionat. Adoptarea acestui tip de acte a fost legitimata de C.J.C.E., sub rezerva ca acestea sa nu deroge de la prevederile Tratatelor constitutive, principiu valabil, de altfel, pentru întregul drept derivat ai carui emitenti sunt institutiile comunitare. Pot fi citate in aceasta categorie, urmatoarele categorii de acte:

- Actele interne ale institutiilor comunitare;

- Actele sui generis;

- Acordurile internationale la care sunt parte Comunitatile Europene.

 

În categoria actelor sui generis sunt incluse:

- hotarâri cu caracter general, care nu au destinatari desemnati;

- rezolutii ale Consiliului European;

- concluziile Consiliului European adoptate în urma unor dezbateri care s-au derulat în cursul sesiunilor Consiliului;

- rezolutiile Consiliului;

- comunicarile Comisiei Europene;

- declaratiile comune, care contin angajamentele reciproce sau acorduri interinstitutionale ale mai multor institutii.

 

Site-ul oficial al Comisiei Europene precizeaza expres:  "Comunicarea este un document de politică care nu are caracter normativ. Comisia ia iniţiativa de a publica o comunicare atunci când doreşte să îşi expună punctul de vedere asupra unui subiect de actualitate. Comunicarea nu produce efecte juridice." http://ec.europa.eu/civiljustice/glossary/glossary_ro.htm

 

In continuarea acestei argumentatii, apare ca relevanta constitutionalitatea sau mai bine zis neconstitutionalitatea Ordonantei 9/2013, sub urmatoarele aspecte:

 

ART. 56 – Constitutia Romaniei

Contribuţii financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

 

Decizia Curtii Constitutionale nr. 39/2013

Or, aceasta imprejurare este contrara principiului justei asezari a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constitutie, care trebuie interpretat in sensul ca un contribuabil poate fi obligat sa suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activitati ori unor beneficii proprii.

 

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003

Curtea retine ca, in conformitate cu prevederile constitutionale ale art.53 alin.(2), sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale, ceea ce presupune in mod necesar subordonarea fata de un principiu de echitate si de justitie sociala, pentru a corespunde caracterului social al statului, prevazut de art.1 alin.(3) din Constitutie.

In conformitate cu principiile generale ale fiscalitatii, orice taxa instituita pentru persoane fizice sau juridice trebuie sa fie urmata de un serviciu sau o lucrare efectuata in mod direct si imediat de catre organe sau institutii publice. Potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.174/2001, sumele constituite din incasarea taxei se varsa la bugetul de stat si au o destinatie speciala, prestabilita, urmand a fi utilizate pentru repararea caminelor studentesti. Ca atare, Curtea observa ca justificarea instituirii unei taxe, si anume prestatia din partea unei autoritati publice, nu exista in cazul de fata.

Asa cum a statuat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.3/1994 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.145 din 8 iunie 1994), *[...] fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni*.

------

Principiul egalităţii în materie fiscală. Egalitatea în materie fiscală prezintă două componente: a) egalitatea în faţa legii fiscale şi b) justa aşezare a sarcinilor fiscale. Cadrul legal privind egalitatea în faţa legii fiscale îl constituie art. 16 din Constituţia României care prevede: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”

 

În conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate să adopte ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor, spre aprobare, la Parlament, care, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu, şi după publicarea lor în Monitorul Oficial al României.

 

III. Procedura cu privire la elaborarea şi prezentarea Guvernului a ordonanţelor de urgenţă, constă în:

1. În mod obligatoriu, în nota de fundamentare a unui proiect de ordonanţă de urgenţă vor fi prezentate distinct, conform prevederii art.30 alin.(1) lit.g) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementare imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse.

2. De asemenea, fiecare proiect de ordonanţă de urgenţă va avea în mod obligatoriu un preambul, care va cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare.

3. Lipsa motivării urgenţei în cuprinsul notei de fundamentare precum şi lipsa preambulului atrag returnarea proiectului la autoritatea care a elaborat proiectul.

4. Învederăm faptul că motivarea necorespunzătoare a urgenţei în cuprinsul ordonanţei constituie un motiv de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă  şi atrage acordarea unui aviz nefavorabil.

5. Fiecare proiect de ordonanţă de urgenţă va fi avizat, în prealabil, din punctul de vedere al oportunităţii promovării acestora pe calea prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, de ministrul pentru relaţia cu Parlamentul.

6. Toate proiectele de ordonanţă de urgenţă vor fi transmise întâi Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul şi numai după obţinerea avizului de oportunitate favorabil din partea acestuia vor fi trimise autorităţilor publice interesate în aplicarea acestora - conform art. 7 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

 

In conditiile in care actul Comisiei Europene pe care teoretic se fundamenteaza ordonanta este doar un act politic si care nu produce efecte juridice, desi am aratat ca recomandarile de bune practici cuprinse in acesta sunt antagonice cu regelementarea romaneasca, este constitutionala ordonanta de urgenta privind timbrul de mediu? Vom afla doar pe calea unei exceptii.

Vom reveni cu detalii si argumente pe masura ce vom studia mai detaliat problematica timbrului de mediu, in ceea ce priveste oportunitatea, concordanta cu scopul declarat in conditiile in care taxa se aplica pentru un singur transfer al dreptului de proprietate (nu poluatorul plateste ci un cumparator, posibilii ulteriori cumparatori desi polueaza nu mai platesc), etc.