Clauza de inalienabilitate, ca stipulatie inserata intr-un contract, de cele mai multe ori translativ de proprietate (donatie, vanzare, schimb), prin care proprietarul bunului dobandit prin contract se obliga sa nu il instraineze pentru un anumit termen, nu era reglementata in Codul civil de la 1864.

Cu toate acestea, in practica instantelor romane, pe baza unor analize produse in literatura de specialitate, s-a recunoscut, in anumite cazuri, valabilitatea unor

asemenea clauze.

Neindoielnic, avantajul introducerii unei reglementari – in cazul de fata, este vorba de dispozitiile art.627-629 din Noul Cod civil (NCC) – este acela de a reduce riscul unei practici neunitare si imprevizibile, cu efecte daunatoare asupra increderii cetatenilor in drept si in justitie, risc mai mare atunci cand judecatorul „opereaza” cu institutii ce nu se bucura de o recunoastere legala explicita.

Conditiile de validitate a clauzei de inalienabilitate:

 

Clauza de inalienabilitate, pentru a fi valabila, trebuie sa fie esentialmente:

temporara;

intemeiata pe un interes legitim si serios;

ea nu impiedica transmisiunea succesorala si

este subinteleasa in anumite conventii.

In ceea ce priveste durata pentru care proprietarul bunului dobandit prin conventia in care este stipulata clauza se poate obliga sa nu incheie acte de instrainare, legea fixeaza un termen maximal : 49 de ani (art.627 alin.1 teza intai NCC). Acest termen nu trebuie, insa, privit ca un termen „garantat” de legiuitor, ci ca unul strans legat de o conditie „calitativa”, si anume aceea a unui „interes serios si legitim”.

„Interesul serios si legitim” nu este definit ori detaliat de lege (art.627 alin.1 teza intai NCC), deoarece varietatea situatiilor intalnite in practica raporturilor contractuale recomanda sa nu se recurga la enumerari limitative.

De multe ori, clauza de inalienabilitate este stipulata in contracte cu titlu gratuit, de tipul contractului de donatie, in care celui gratificat i se impune „sarcina” de a nu renunta la proprietatea bunului printr-o vanzare ulterioara.

Aceasta sarcina, constand intr-o clauza de inalienabilitate, este stipulata ca expresie a interesului donatorului de a avea garantia ca gratificatul – o ruda apropiata ori un prieten foarte bun -, mentinandu-si calitatea de proprietar, va culege direct foloasele acestei calitati cel putin o anumita durata de timp (ex. unchiul doneaza nepotului o locuinta, stipuland inalienabilitatea pana la finalizarea studiilor universitare, locuinta fiind situata in proximitatea facultatii).

Clauza de inalienabilitate poate fi, insa, stipulata si in contracte cu titlu oneros, de tipul vanzarii. De altfel, legea face referire explicita la o asemenea posibilitate atunci cand precizeaza ca prezumtia relativa, de caracter determinant al clauzei in raport cu contractul in care este stipulata, functioneaza in cazul contractelor cu titlu oneros (art.627 alin.3 teza a doua NCC).

In toate cazurile, conditia interesului legitim si serios are prioritate fata de durata pentru care s-a stipulat inalienabilitatea. In acest sens, legea (art.627 alin.2 NCC) permite ca dobanditorul sa fie autorizat de instanta „sa dispuna de bun daca interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un interes superior o impune”.

Sursa: Just.ro

Pentru mai multe detalii si consultanta cu privire la acest tip de clauza, folositi formularul de aici.